Dismenoreea, sau menstruaţia dureroasă, afectează 40-95% din femeile care menstruează şi cauzează probleme grave pentru sănătatea personală. Există două tipuri de dismenoree: primară şi secundară

Dismenoreea primară este caracterizată prin crampe menstruale dureroase, fără o patologie organică pelvină depistabilă macroscopic. De obicei debutează în adolescenţă, la scurt timp (6-12 luni) după menarhă, şi este caracterizată prin durere pelvină sub formă de crampe, care apare imediat înainte sau odată cu debutul menstrelor şi care durează de la 48 până la 72 de ore, fiind mai severă în prima şi a doua zi a menstruaţiei. Circa 50% din femeile postpubertare suferă de dismenoree primară, iar 10% sunt private de capacitatea de muncă de la una până la trei zile lunar.

În dismenoreea secundară este prezentă o leziune vizibilă în structurile pelviene, care explică durerea. Aceasta poate fi cauzată de o boala inflamatorie pelvină, dispozitivele intrauterine, cicluri neregulate sau probleme legate cu infertilitatea, chisturi ovariene, mioame sau polipi uterini, sinechii intrauterine, stenoză cervicală, adenomioza sau endometrioza. Durerea în dismenoreea secundară începe, de obicei, cu câteva zile înainte de debutul menstruaţiei şi durează mai mult timp pe parcursul ciclului menstrual. Cu toate acestea, cea mai frecventă cauză a dismenoreei secundare este endometrioza și multe cazuri diagnosticate ca dismenoree primară sunt probabil cazuri de endometrioză nediagnosticată.

Endometrioza este o afecțiune ginecologică benignă comună definită ca prezența glandelor și stromei endometriale în afara locației în care se găsesc în mod normal. Identificată pentru prima oară în mijlocului secolului XIX, endometrioza se găsește în cel mai frecvent mod pe peritoneul pelvian, ovare, septul recto-vaginal, ureter și mai rar în vezica urinară, pericard și pleură. Este caracteristică femeilor aflate în perioada reproductivă, fiind o boală estrogen dependentă, cu simptome și semne nespecifice, îngreunând astfel diagnosticul acesteia

Când vorbim de durerea în endometriozî ne referim în principal la cei 4D: Dismenoree (prezența durerilor la menstruație), Dispareunia (durerea la contactul sexual), Disuria (durerea în momentul urinării) și nu în ultimul rând Dischezia (dificultăți la defecație).

Pentru a înțelege pe deplin fiziopatologia simptomelor care apar în cazurile de endometrioză este necesar să cunoaștem situsurile posibile în care se pot implanta celule endometriale. Având în vedere că una dintre cele mai probabile cauze ale bolii este descrisă de teoria menstruației retrograde, conform căruia celule cu origine endometrială ajung în cavitatea peritoneală pelvină prin refluxul sangvin, cel mai frecvent leziunile de endometrioză se găsesc la acest nivel. Astfel focarele ectopice de endometrioză se vor găsi cel mai frecvent la nivelul ovarelor, pe peritoneul pelvian, pe ligamentele uterosacrale și în fundurile de sac, atât cel anterior, cât și cel posterior.

Multe femei își descoperă afecțiunea din cauza problemelor de infertilitate, la altele boala este descoperită în timpul unei intervenții chirurgicale pentru o altă afecțiune și, mult mai rar, datorită simptomatologiei generate de localizarea la distanță a implanturilor endometriozice. De exemplu, în cazul implanturilor de la nivel pulmonar, simptomele pot include dureri în piept sau tuse însoțită de sângerare iar cand endometrioza este localizată la nivelul sistemului nervos central, pacienta poate prezenta cefalee (durere de cap) sau migrene, intensificate în perioada menstruală.

Diagnosticul clinic al endometriozei este foarte dificil de confirmat deoarece majoritatea pacientelor sunt asimptomatice, iar simptomele când apar sunt foarte diverse și în cele mai multe cazuri nespecifice severității și extensiei leziunilor. Cu toate acestea de-a lungul timpului s-a stabilit că simptomele cele mai tipice și cu un impact major asupra calității vieții pacientelor sunt durerea pelviana cronică și infertilitatea.

Niciuna dintre acestea nu poate confirma cu siguranță endometrioza (cu toate că pot fi concludente pentru stabilirea diagnosticului), dar nici nu pot infirma cu exactitate prezența leziunilor endometriale.

Lipsa unei metode non-invazive, definitive de diagnostic pentru endometrioză este o problemă la fel de frustrantă atât pentru medici, cât și pentru femeile care au această boală.

Există câteva investigații pe care medicul ginecolog le poate efectua sau recomanda în vederea stabilirii diagnosticului. Printre acestea se numără:
– consult ginecologic: prima suspiciune de diagnosticare apare dupa efectuarea anamnezei, adica dupa discutia pe care doctorul o are cu pacienta, care subliniază existența durerii la menstră, a durerilor la contact sexual sau a imposibilității de a rămâne însărcinată după mai mult de un an de încercări. Examenul clinic pelvin poate releva anumite deviații de la normal doar când boala este extrem de avansată, cu afectarea elasticității țesuturilor pelvine, a mobilității organelor din pelvis sau prin palparea nodulilor rectovaginali în spatele uterului). 
– ecografie transvaginală: se pot depista  doar chisturile endometriozice ovariene și uneori prezența de țesut cicatricial, fibros la nivelul septului recto-vaginal.
– CA 125 în cazul prezenței unor chisturi ovariene suspecte, analizele de sânge pot identifica o creștere a markerului CA 125. Acest marker însă indică doar o suferință a ovarului și se regăsește și în cazul altor boli – cancer ovarian sau uterin, deci nu are o specificitate absolută.
– RMN: utilizarea unui protocol specific pentru evidențierea leziunilor de endometrioză împreună cu hidrocolonoCT-ul pot stabili cu o acuratețe destul de mare dimensiunea, extinderea și invazia leziunilor de endometrioză. Aprecierea corectă a extinderii și a invaziei permite stabilirea unui plan de management corect, evitând astfel unele intervenții chirurgicale inutile sau suboptimale (cazurile în care din echipa operatorie lipsește un chirurg digestiv și un chirurg urolog)

Singura metodă prin care se poate pune diagnosticul de certitudine este intervenția laparoscopică, fiind considerată investigația „gold-standard” în procesul de diagnosticare al endometriozei.

Endometrioza poate fi tratată medicamentos sau cu ajutorul intervenție chirurgicale. Uneori sunt utilizate ambele metode. Unele femei beneficiază de asemenea de terapii alternative.

Medicamentele variază de la cele pentru calmarea durerii (cum ar fi paracetamolul și antiinflamatoarele nesteroidiene) până la tratamente hormonale care suprimă ovulația și menstruația).

Chirurgia poate fi folosită pentru excizia leziunilor endometriozice. Cea mai frecventă intervenție chirurgicală folosită este laparoscopia. Dacă ovarele conțin chisturi endometriozice, acestea sunt cel mai bine tratate chirurgicale, deoarece este puțin probabil să dispară singure și nu pot fi tratate cu medicament.

Tratamentul chirurgical pentru durere
Tratamentul chirurgical necesită un medic ginecolog specializat în endometrioză și chirurgie minim invazivă. Pentru o boală minimă până la moderată (Stadiul 1-3), chirurgul ar trebui să fie capabil să diagnostice leziunile de endometrioză în timpul intervenției chirurgicale și să o trateze prin excizia tuturor leziunilor, pentru a avea cele mai bune șanse de ameliorare a durerii.

Argumentul dintre excizie versus ablația ca cea mai bună metodă de tratament pentru endometrioză a fost dezbătut mult. Este corect să spunem însă că majoritatea chirurgilor experți în endometrioză favorizează excizia, deoarece permite o evaluare completă a profunzimii bolii și eliminarea ulterioară. Cele mai recente dovezi sugerează că excizia este mai eficientă pentru ameliorarea durerii dată de endometrioză decât ablația.

Tratamentul pentru îmbunătățirea fertilității
Cu o endometrioză minimă până la moderată, există dovezi că îndepărtarea chirurgicală a depozitelor de endometrioză și a chisturilor ovariene endometriozice cu ajutorul chirurgiei laparoscopice se îmbunătățeșc șansele de a concepe spontan, reducând astfel necesitatea tehnicilor de concepție asistată.

Chirurgia poate fi indicată ca primă opțiune de tratament atunci când durerea este atât de severă încât este o problemă majoră, mai degrabă decât fertilitatea

Trebuie căutate și alte cauze ale infertilității și tratate.

Tratamentul medicamentos pentru durere
Toate tratamentele hormonale s-au dovedit a fi la fel de eficiente unele față de altele pentru calmarea durerii, dar niciunul dintre acestea nu îmbunătățește fertilitatea. Nu există dovezi că vreun tratament hormonal este mai bun decât oricare altul. Alegerea tratamentului medicamentos este decisă de vârsta dvs., de dorința de a concepe și de efectele secundare potențiale ale medicamentelor.
– în primul rând, pot fi utilizate analgezice simple, cu toate acestea, majoritatea femeilor au încercat deja acest tratament înainte de a fi consultate de către un medic ginecolog.
– în al doilea rând, tratamentele cu hormoni sunt utilizate pentru a suprima ciclul menstrual normal, care la rândul său oprește sau încetinește creșterea endometriozei. Cea mai simplă modalitate de a realiza acest lucru este cu ajutorul contraceptivelor orale. De asemenea, sunt disponibile și alte terapii hormonale care s-au dovedit a fi eficiente în reducerea durerii legate de endometrioză.