Obstetrica-Ginecologie
Oferă informații despre starea de sănătate a organelor genitale, multe afecţiuni specifice pot fi depistate din timp şi tratate printr-un examen ginecologic anual, cu includerea unui set complet de investigaţii, care să conțină un test Babeș Papanicolau (este un test prin care sunt prelevate celule din colul uterin şi examinate la microscop, rezultatele vor arăta dacă celulele sunt afectate de virusul papilloma uman (HPV), inclusiv dacă există orice modificări precanceroase sau canceroase), investigatii de laborator si ecografice pe care medicul le considera necesare.
Ecografia este metoda prin care se pot vizualiza diferite structuri anatomice cu ajutorul ultrasunetelor. Principiul ecografiei este asemanator celui sonar și constă în emiterea de ultrasunete de către o sondă specială. Este o metodă imagistică sigura, fara efecte adverse asupra structurilor examinate, ușor accesibila.
Fiind o metodă în care nu există efecte adverse, nu se folosesc radiatii, nu este invazivă și care în majoritatea cazurilor nu necesită o pregătire specială, ecografia poate fi repetată de câte ori este nevoie, în special la gravide.
La ora actuală ecografia este principala metodă de screening în medicină, datorită avantajelor pe care le oferă. Aceasta ajută la stabilirea unui diagnostic în problemele ginecologice, iar în perioada de sarcină constituie un mijloc foarte important în monitorizarea sarcinii (etapele creșterii fătului, dimensiunile acestuia, morfologia, bataile cardiace, etc)
Ce este colposcopia?
Colposcopia este o examinare simplă care permite medicului să vadă tipul și zona anomaliilor de la nivelul colul uterin. De asemenea, permite medicului să decidă dacă aveți nevoie de tratament.Instrumentul se numește colposcop și este într-adevăr doar o lupă mare care permite medicului să privească mai atent modificările de la nivelul colul uterin. Pentru majoritatea femeilor, aceasta este o examinare nedureroasă, dar unele o pot considera un pic neconfortabila.
De ce am nevoie de o examinare colposcopica?
Vi s-a solicitat să veniți pentru o examinare suplimentară, deoarece testul dvs. de frotiu cervical a arătat dovezi ale celulelor anormale.Un rezultat anormal în urma testului de frotiu cervical înseamnă, de obicei, că au fost găsite mici modificări în celulele colului uterin. Aceste modificări anormale sunt cunoscute sub numele de discarioză și acționează ca semnale de avertizare timpurie că s-ar putea dezvolta în viitor un cancer de col uterin. Examenul pe care îl veți avea se numește colposcopie. Este simplu, rapid și nedureros și permite medicului să decidă dacă aveți nevoie de tratament.
Ce se întâmplă în timpul examinării?
Când stai culcată confortabil, medicul îți va introduce cu ușurință un specul în vagin, la fel ca atunci când ai făcut testul de screening cervical. Poate părea un pic alarmant, dar este doar o lupă mare, cu o sursă de lumină atașată. Pare o pereche mare de binoclu pe un suport. Nu te atinge și nu intră în tine.Apoi medicul va aplica diferite substanțe pe colul uterin pentru a ajuta la identificarea și evidențierea oricăror zone ale celulelor anormale. Zonele anormale vor apărea albe. Dacă se identifică vreo zonă anormală, se va preleva o mică probă de țesut – o biopsie – de pe suprafața colului uterin. O biopsie este de dimensiunea unui cap de ac. Puteți simți o ușoară înțepătură, dar nu ar trebui să fie dureros.
Ce va arăta examinarea?
Colposcopia definește tipul și întinderea zonei anormale de la nivelul colul uterin. Rezultatele arată dacă aveți nevoie de tratament și, dacă da, ce fel.Rezultatul unei biopsii arată cât de anormală este zona. De asemenea, poate indica dacă este necesar un tratament suplimentar.
Termenul medical folosit pentru a face referire la modificările celulare confirmate de o biopsie este neoplazia intra-epitelială cervicală, mai frecvent cunoscută sub numele de CIN.
Ce se întâmplă dacă am nevoie de tratament?
Există mai multe metode la fel de eficiente disponibile pentru a trata CIN. Scopul tuturor metodelor de tratament este de a distruge toate celulele afectate de CIN, cu minim de întrerupere a țesutului normal.Tratamentul are aproape întotdeauna succes și este puțin probabil ca CIN să reapară.
Va trebui să vin la control?
Da. Este important să veniti la control. Majoritatea medicilor au un control de urmărire între patru și șase luni de la examinare sau tratament. În timpul acestei vizite, medicul va face un test de screening cervical și poate face un alt examen de colposcopie pentru a se asigura că aveti un col uterin sănătos. Este posibil să aveți un alt control de urmărire șase luni mai târziu. Această vizită va fi similară cu cea anterioară.Dacă totul este satisfăcător după tratamentul și testele de urmărire, vi se recomandă de obicei efectuarea screeningului în fiecare an, în funcție de CIN pentru care ați fost tratat.
Steriletul sau DIU (dispozitivul intrauterin) este o metodă contraceptivă ce constă în introducerea unui corp străin în uter, cu scopul împiedicării nidației și a altor mecanisme secundare. Acesta este printre cele mai eficiente forme de control când vine vorba de contracepție. Rata de eșec este mai mică de 1%. Inserarea este o procedură medicală minoră care durează doar câteva minute.
Steriletele pot fi:
–de cupru: această versiune a dispozitivului ucide spermatozoizii, împiedicând astfel fertilizarea. Nu sunt recomandate în mod obișnuit persoanelor care au deja hemoragie sau crampe severe în timpul menstruației, sau celor care sunt alergice la cupru
–hormonal: acest tip de dispozitiv eliberează progestin, care este foarte similar cu progesteronul, un hormon pe care organismul îl produce. Progestinul poate preveni ovulația, ceea ce înseamnă că nu există un ovul pentru a fi fecundat de spermatozoizi. De asemenea, îngroașă mucusul colului uterin, făcând mai dificilă circulația spermatozoizilor către ovul, dacă organismul ovulează totuși. Poate ajuta la unele simptome premenstruale și hormonale, cum ar fi sângerare sau crampe periodice.
Pentru a ne asigura că organismul este sănătos și poate fi montat un sterilet în siguranță, sunt recomandate efectuarea următoarelor analize:
– Test Babeș-Papanicolau
– analiză culturi din col
– examen chlamydia
– examen secreție vaginală
– mycoplama, ureaplasma
Montarea se poate face în orice zi a ciclului menstrual, dar este preferabil să se facă imediat după menstruaţie.
Pentru extragerea (îndepărtarea) steriletului, medicul va insera un specul în vagin pentru a trage ușor de firul steriletului, acest lucru face ca steriletul să se plieze și să treacă prin colul uterin.
– Examen secreție vaginală
– Culturi din col (antibio/fungigrama)
– Examen secreție vaginală pentru determinarea Chlamydiei trachomatis, Mycoplasmei /Ureaplasmei
– Examen citologic cervico-vaginal Babeș Papanicolau
– Teste Papilloma virus (HPV)
Infecţiile cu transmitere sexuală sunt cauzate de o varietate mare de agenţi patogeni. În general, sifilisul, gonoreea şi infecţia cu Chlamydia trachomatis sunt considerate principalele infecţii cu transmitere sexuală. Alţi agenţi patogeni posibili includ: Herpes simplex virus tip 2 (HSV-2), Papilloma virus(HPV), virusul imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitei tip B(HBV), Trichomonas vaginalis, HTLV-1.
Infecţiile cu transmitere sexuală pot fi asimptomatice (ex. 50% din bărbaţii şi 75% din femeile cu infecţie cu Chlamydia sunt asimptomatici, favorizând răspândirea infecţiei), cu simptome uşoare şi tranzitorii sau cu simptome acute (gonoree, infecţia cu virusul Herpes simplex).
Multe infecţii pot avea consecinţe severe pe termen lung. La adulţi, infecţia cu Chlamydia şi Gonoreea pot conduce la complicaţii ca infertilitate şi sarcină ectopică potenţial fatală sau afectare cronică. Afectarea femeii gravide de unele din infecţiile cu transmitere sexuală poate conduce la avorturi spontane, moarte fetală, naştere prematură, endometrita postpartum.
Menopauza reprezintă momentul încetării definitive a menstruației. Dispariția menstruației este precedată de o perioadă de neregularități menstruale, premenopauza care poate dura cațiva ani. Primele simptome ale menopauzei sunt menstruațiile neregulate sau bufeurile , transpirațiile nocturne, insomnia, iritabilitatea. Tratamentul simptomelor în menopauză poate consta în tratament hormonal de substituție, dar acest tratament nu este recomandat oricarei femei și în remedii naturiste.
Sarcina reprezintă o stare fiziologică în cursul căreia sunt antrenate modificări la nivelul întregului corp. Acestea interesează atât principalele metabolisme (glucidic, lipidic, protidic, hidroelectrolitic), cât şi funcţiile organismului (cardiacă, respiratorie, digestivă, renală, endocrinologică etc.).
Diagnosticul de sarcină se bazează pe examen clinic şi paraclinic.
Clinic – semne şi simptome
a) amenoreea (întârzierea menstrei) – primul semn pentru care femeia se adresează unui cadru medical. În funcţie de durata acesteia se poate stabili vârsta de gestaţie – metoda este fezabilă dacă pacienta prezintă cicluri menstruale regulate.
b) manifestări neurovegetative, inconstante – greţuri, vărsături, modificări ale apetitului, meteorism, polakiurie, fatigabilitate, somnolenţă, iritabilitate;
c) modificări la nivelul sânilor – senzaţie de tensiune, hiperpigmentaţia areolelor mamare, creşterea volumului lor cu bombarea areolei
d) modificări ale organelor genitale – mucoasa vaginală şi exocervicală capătă o coloraţie violacee, glera cervicală devine compactă; colul se înmoaie, uterul creşte în dimensiuni, iar consistenţa acestuia devine păstoasă.
Paraclinic
a) Testele urinare de sarcină – permit detectarea b-hCG-ului în urină printr-o reacţie de tip imunologic. Acestea au o sensibilitate mai mare dacă sunt folosite la 5-7 zile de la data estimată a menstruaţiei.
b) Dozarea b-hCG-ului în sângele matern. Hormonul gonadotrop corionic începe să fie produs din a șasea – a șaptea zi de la fecundare, iar după alte două zile apare în urină. Nivelurile serice cresc rapid, dublându-se la 2-3 zile şi atingând un maxim în a zecea săptămână de sarcină.
c) Ecografia transvaginală – permite diagnosticul de certitudine al sarcinii. Vizualizarea sacului gestaţional intrauterin este posibilă începând cu 4-5 săptămâni de amenoree.
Examenele paraclinice efectuate in primului trimestru de sarcină sunt: determinarea grupului sangvin şi Rh-ului atât al mamei, cât şi al tatălui; o hemoleucogramă completă, probe de coagulare; investigaţii biochimice uzuale; sumar de urină şi urocultură; examen citologic Babeş-Papanicolau, examen secreţie vaginală, culturi din col; se testează serologia pentru hepatitele B şi C, HIV şi sifilis (la ambii părinţi); serologia pentru Listeria şi profilul TORCH (Toxoplasma, Rubeola, CMV, Herpes). Efectuarea lor cât mai precoce permite detectarea situațiilor în care gravida nu este imunizată și contractează o infecție cu potențial teratogen în sarcină.
În funcţie de prezenţa factorilor de risc pentru infecţii cu transmitere sexuală, se poate determina prezenţa Chlamydia, Ureaplasma, Mycoplasma şi Neisseria gonorrhoeae. Pentru a exclude o afectare a glandei tiroide se recomandă dozarea TSH, T3, FT4.
Este important să se noteze greutatea, înălţimea şi indicele de masă corporală (IMC). Pe parcursul sarcinii, creşterea ponderală a gravidei este de aproximativ 10-12 kg.
Se va măsura tensiunea arterială, gravida urmând a monitoriza valorile tensionale periodic pentru a detecta astfel HTA indusă de sarcină sau preexistentă.
Screening-ul pentru diabet gestaţional prin testul de toleranţă orală la glucoză poate fi efectuat încă din primul trimestru la gravidele cu risc: IMC >27 kg/m2 înainte de sarcină, istoric de diabet gestaţional la sarcinile anterioare, făt >4.100 g în antecedente.
Tot în cadrul primei vizite prenatale se va stabili frecvenţa consultaţiilor ulterioare, ce au ca scop reevaluarea stării de sănătate a mamei şi fătului. În mod tipic, monitorizarea presupune o consultaţie o dată la 4 săptămâni până la vârsta gestaţională de 28 de săptămâni, o dată la 2 săptămâni până la 36 de săptămâni şi apoi săptămânal până la termen.
Ecografia de prim trimestru – diagnostic şi confirmare a sarcinii. Diagnosticul ecografic de sarcină se stabilește prin vizualizarea sacului gestaţional ca o zonă anecogenă, rotundă, înconjurată de un inel ecogen, în grosimea endometrului – semnul intradecidual. Cel mai devreme sacul gestațional poate fi vizualizat prin examinare transvaginală la 4 săptămâni şi 2 zile de amenoree.
Ecografia de 11-13 săptămâni – asociată cu testul biochimic (dozarea PAPP și free b-hCG) pentru detectarea anomaliilor cromozomiale (dublul test). Trebuie să pună în evidenţă o serie de parametri în afară de vârsta gestațională stabilită prin măsurarea lungimii cranio-caudale: măsurarea translucenței nucale, prezența osului nazal, aspectul undelor Doppler la nivelul valvei tricuspide și al ductus venos, aspectul unor structuri craniene, abdominale, vezica urinară, membrele inferioare și superioare, prezența în cordonul ombilical a două artere, continuitatea peretelui abdominal anterior, placenta, lungimea canalului cervical.
Ecografia de 20-22 de săptămâni – considerată ecografie de screening malformativ.. Cu ocazia acestei examinări se evaluează în totalitate anatomia fătului pentru depistarea eventualelor malformații sau a anomaliilor compatibile cu aberațiile cromozomiale.
Ea permite, de asemenea, stabilirea vârstei de gestație și a creșterii fătului pe baza măsurării unor parametri: diametrul biparietal, circumferinţa craniană, circumferinţa abdominală, lungimea femurului.
Ecografia mai urmărește evaluarea cantității și aspectului lichidului amniotic, localizarea și aspectul placentei, anatomia cordonului ombilical (o venă şi două artere). Este obligatorie documentarea activității cardiace și a mișcărilor active fetale.
Ecografia din trimestrul al treilea – este destinată monitorizării creșterii fetale, reevaluării anatomiei sau monitorizării unor anomalii diagnosticate, aprecierii stării fătului.
Parametrii biometrici utilizați pentru a aprecia dezvoltarea fătului sunt aceiași ca în trimestrul al II-lea, cu mențiunea că în ultimul trimestru aprecierea greutății fetale este grevată de erori de până la 10-15% în plus sau minus.
Starea fătului se evaluează cu ajutorul indicilor Doppler de pulsatilitate și rezistență la nivelul arterelor ombilicale, al arterei cerebrale medii şi cu ajutorul profilului biofizic fetal.
O altă metodă de evaluare a stării fătului este testul non-stres. Acesta presupune înregistrarea frecvenței cardiace fetale cu ajutorul cardiotocografului și consemnarea mișcărilor active fetale. Este considerat reactiv şi probează „starea de bine” a fătului dacă, pe parcursul unui interval de 20 de minute, se înregistrează cel puţin două episoade de accelerări ale frecvenţei cordului fetal, cu minimum 15 bătăi/minut şi o durată mai mare de 15 secunde.
Scopul monitorizării unei sarcini este de a asigura dezvoltarea corespunzătoare a fătului şi îngrijirea, atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic, a mamei. Este importantă stabilirea unei relaţii de încredere între gravidă şi medic, acesta fiind, de multe ori, primul cadru medical căruia i se adresează pacienta.
Infertilitatea afectează 15% din cupluri și este definită ca lipsa apariției sarcinii după o perioadă de încercare de 1 an, timp în care cuplul are contacte sexuale regulate și neprotejate.
Absenţa concepţiei poate avea mai multe cauze. În general, putem spune că în 30-40% din cazuri avem de a face cu factori feminini şi aproximativ în aceeaşi proporţie de factori masculini. Probleme comune ale bărbatului şi femeii alcătuiesc 20-25% dintre cazuri, iar în 10-15% din cazuri nu se poate determina care este cauza ce stă în spatele infertilităţii. Cele enumerate mai sus indică în mod univoc faptul că examinările făcute de noi pentru determinarea infertilităţii trebuie începute, pe cât posibil, în acelaşi timp la ambii parteneri. În multe cazuri, infertilitatea nu apare ca o boală independentă, ci ca un simptom principal al mai multor afecţiuni fizice şi de natură psihologică. Desigur, pentru conceperea unui copil, ambii membri ai cuplului trebuie să îndeplinească numeroase condiţii.
Cele mai frecvente cauze ale infertilității sunt:
– Vârsta maternă înaintată; odată cu creșterea vârstei numărul de ovocite scade rapid, la fel și calitatea lor
– Disfuncțiile ovulatorii
– Obstrucția tubară
– Fibroamele uterine și polipi endometriali
– Endometrioza
– Factori masculini de infertilitate
– Cauze necunoscute
Tratamentul depinde de diagnosticul în urma investigațiilor și analizelor realizate anterior. Principalele modalități de tratament ale infertilității includ medicamentele pentru problemele de ovulație la femei, intervențiile chirurgicale de corecție în cazul unor probleme ale ovarelor, ale trompelor uterine sau ale uterului, dar și inseminare artificială și fertilizare in vitro. În unele cazuri, infertilitatea poate fi tratată cu ajutorul medicamentelor combinate cu intervenția chirurgicală.
Operații
Clasice, prin laparotomie
Pe cale vaginală
Nașteri și intervenții obstetricale
Laparoscopie
Patologii oncologice (uter, ovare)
Mici intervenții:
Chiuretaje uterine, biopsice
Abcese în sfera genitală - incizie, drenaj
Rezecții și electro-rezecții col uterin, vagin și vulvă
Întrerupere de sarcină la cerere, conform legislației
Excizie condiloame
Operațiile sunt efectuate în unități spitalicești partenere din Bucuresti
Sanador, Regina Maria, Wellborn, Provita



